Deficitul de fier reprezintă una dintre cele mai frecvente carenţe de nutrienţi din lumea dezvoltată, afectând una din trei femei de vârstă reproductivă. Se poate dezvolta atunci când aportul de fier sau ratele de absorbție a fierului nu sunt în măsură să răspundă cerințelor de fier ale corpului, cauzând slăbiciune, oboseală, concentrare slabă, dureri de cap și intoleranță la exerciții fizice.

Deficitul de fier are mai multe niveluri de severitate și este diagnosticat printr-un test de sânge care arată nivelul de feritină serică (o proteină care stochează fierul în organism) și / sau al hemoglobinei (o proteină responsabilă de transportul oxigenului în sânge).

Dacă feritina serică scade sub 30 μg / l (micrograme pe litru), atunci depozitele de fier sunt epuizate (prima etapă sau epuizarea fierului).

La niveluri ale feritinei serice mai mici de aproximativ 20 μg / l, țesuturile și celulele nu primesc fierul de care au nevoie pentru a funcționa corect (stadiul doi sau deficiența de fier latentă).

Etapa finală și cea mai severă este anemia feriprivă (prin carenţă de fier). În acest stadiu, celulele roșii din sânge nu mai pot transporta cantități adecvate de oxigen în organism, cauzând slăbiciune și oboseală extremă.


Citiţi şi: Cum funcţionează anemia


Cauze

Este important ca medicii și personalul medical să încerce să identifice cauza deficienței de fier, deoarece poate fi un efect secundar al unei boli grave. Acest lucru poate fi dificil, deoarece există multe cauze posibile, cum ar fi:
pierderi de sânge, adesea de la menstruații cu dificultăţi sau prelungite, hemoragii sau donații frecvente de sânge;
regim vegetarian, vegan sau o dietă în care fierul nu este bine absorbit;
absorbția  deficitară de nutrienți din intestin, din pricina unor afecțiuni, cum ar fi boala celiacă sau sindromul intestinului iritabil;
afectarea celulelor roșii ca urmare a unui regim de antrenament extrem, frecvent la sportivii de elită;
predispoziţia genetică.


Suplimentarea cu fier

În ciuda cauzei, tratamentul inițial ar trebui să includă întotdeauna un supliment de fier pentru a ajuta la îmbunătățirea rapidă a nivelului de fier din corp și pentru a împiedica progresia anemiei prin deficit de fier.

Orientările clinice actuale recomandă un supliment de 80-105 mg de fier elemental. Dar studiile clinice au descoperit, de asemenea, că 60 mg pot fi suficiente pentru a trata în mod eficient femeile cu deficit de fier.

Medicii recomandă frecvent tratamentul cu fier sub formă de sulfat feros, cum ar fi Ferro-Gradumet. Unele formule conțin vitamina C, care poate îmbunătăți absorbția fierului.

Suplimentele cu fier în doză mare sunt în general recomandate numai până când depozitele de fier ale persoanei sunt refăcute, iar acest lucru este confirmat printr-un test de sânge efectuat la trei până la șase luni după începerea luării suplimentelor.

Suplimentele cu fier în doze mari pot avea efecte secundare, printre care menţionăm greața, constipația și balonarea. Acestea pot face dificilă administrarea suplimentelor, aşa că tratamentul ar trebui să fie doar o opțiune pe termen scurt.

Efectele secundare pot fi reduse prin administrarea suplimentului odată cu mesele zilei, nu pe stomacul gol, sau prin contracararea constipației cu un supliment de fibre. Dar ambele vor reduce probabil absorbția fierului. Dacă aveți cu adevărat probleme în a tolera suplimentele de fier în doze mari, discutați cu medicul sau farmacistul despre opțiuni cu doze mai mici sau formule diferite.


De cât fier aveţi nevoie?

Pe termen lung este important să abordați cauza deficienței de fier, ceea ce poate însemna creșterea consumului de fier și absorbția acestuia.

Femeile cu menstruaţie (între 19 și 50 de ani) au nevoie de aproximativ 18 mg de fier pe zi, mai mult decât dublul cantității recomandate pentru bărbați (8 mg). Această ţintă poate fi dificil de atins pentru multe femei doar prin dietă, dar se poate face, printr-o consiliere adecvată.

Acest lucru a fost demonstrat în cadrul unui studiu in care femeile cu deficienţă de fier fie au primit un supliment de fier în doze mari (105 mg pe zi), fie au primit consiliere pentru a obţine o dietă bogată în fier. Deși suplimentul de fier a dus la o restaurare mai rapidă a stocurilor de fier, în comparație cu grupul celălat, grupul cu dietă bogată în fier a continuat să-și îmbunătățească nivelul de fier pentru o perioadă lungă.

Ca un bonus, grupul cu dietă bogată în fier a înregistrat îmbunătățiri superioare în ceea ce privește sănătatea și starea generală a organismului, cum ar fi sănătatea mintală și vitalitatea.


Ce înseamnă o dietă bogată în fier?

Cantitățile mari de fier din regimul alimentar nu garantează un nivel bun al fierului. Acest lucru are drept cauză faptul că absorbția fierului este complexă și influențată de mulți factori.

Cel mai important dintre aceştia este tipul de fier. În alimentația curentă, fierul vine în două forme: fier hem și fier non-hem. Fierul hem se găsește în carne, pește și păsări de curte. Fierul non-hem vine din pâine și cereale, legume și fructe.

Între 25-35% din fierul hem se absoarbe din intestin, comparativ cu doar 2-15% din fierul non-hem; deci trebuie să mănânci considerabil mai mult fier non-hem pentru a absorbi aceeași cantitate. Prin urmare, consumul de carne roșie (care conține cea mai mare cantitate de fier) sau de pește sau păsări de curte poate spori cu adevărat absorbția de fier.

Este important să se mănânce o varietate de alimente care conțin fier non-hem pentru un nivel bun al fierului pe termen lung. Surse bune pentru acet tip de fier sunt: fasolea, lintea, tofu, pastele, cerealele pentru micul dejun (multe dintre ele sunt fortificate cu fier), pâinea, orezul, ouăle, fructele uscate, nucile și legumele (broccoli, conopidă, varză, mazăre și fasole). De fapt, majoritatea fierului nostru alimentar provine din surse non-hem, precum pâinea și cerealele.

Pentru o alimentație sănătoasă se recomandă femeilor să consume cinci porţii de legume, două de fructe, șase de pâine și cereale, 2,5 de carne și 2,5 de lapte pe zi. Este posibil să obțineți astfel 18 mg de fier, dacă respectați aceste recomandări și dacă includeți: cereale fortificate cu fier pentru micul dejun, care serveşte ca porţie de pâine / cereale, o porţie de vegetale cu frunze mari verzi, cum ar fi spanacul și o porţie de carne, pui sau pește în categoria „carne”.

O altă strategie cheie este de a crește capacitatea de a absorbi fierul. Alimentele bogate în vitamina C sunt binecunoscute pentru creșterea absorbției fierului; aşadar includeţi-le în fiecare masă, sub formă de fructe proaspete, legume și salate. Alte alimente care ajută la absorbția fierului sunt: sucul de lămâie, oțetul și alcoolul.


 Alimentele bogate în vitamina C vă ajută să absorbiți fierul. Luke Michael

Pe lângă faptul că este o sursă bună de fier hem, carnea roșie, peștele și păsările de curte conțin, de asemenea, un compus special care îmbunătățește absorbția de fier non-hem. Deci, o masă ideală pentru o absorbție bună a fierului conţine o bucată mică de carne slabă, carne de pui sau de pește, o salată, un pahar de vin şi niște fructe proaspete.


Ce trebuie evitat

Există, de asemenea, unele substanțe din alimente și băuturi care inhibă absorbția fierului, astfel încât acesta trece prin tractul gastrointestinal neabsorbit. Acestea includ: taninuri și polifenoli, găsite în ceai și cafea; oxalații găsiți în spanac; și fitatele găsite în alimente bogate în fibre și leguminoase.

Deși multe dintre acestea sunt benefice din alte motive, cei care urmează o dietă vegetariană, în special, trebuie să fie conștienți de efectele lor. Puteți combate aceste probleme prin includerea mai multor agenți de absorbție a fierului în alimentaţie ori prin abţinerea de la a bea ceai sau cafea timp de cel puțin o oră după masă.

Un ultim lucru de luat în considerare este că alte minerale – în mod special calciul și zincul – pot concura cu fierul pentru absorbție. Deși nu este o problemă importantă în contextul unei diete echilibrate, administrarea unui alt supliment mineral va interfera cu absorbția fierului. Aşadar, cereți sfatul medicului dumneavoastră sau al unui dietetician cu privire la orice suplimente pe care le luați.

Sursa: TheConversation
Autorii articolului:
Amanda Patterson, lector la School of Health Sciences, University of Newcastle
Jacklyn Jackson, doctorand în nutriţie, University of Newcastle

Sursa articolului