Întreaga presă de pe la noi este iar atentă la tot felul de discuții iscate în jurul vaccinării. Cunoscută pentru lupta împotriva vaccinării, Olivia Steer a publicat un nou mesaj care stârnește controverse.

Vedeta de televiziune a afirmat că „Rujeola nu există”, făcând referire la o decizie a Curţii Supreme din Germania, din 2017. Este o simplificare pe care dânsa o face dintr-un proces complex, care a pornit de la un virus și în cele din urmă s-a redus la cu totul altceva: o libertate pe care și domnia sa o are – cea de exprimare.

Dincolo de vorbe și de campanii pro sau anti-vaccinare lucrurile arată așa: „numărul total de cazuri confirmate cu rujeolă în România raportate până la data de 4 mai este 12.799, dintre care 52 de decese. În săptămâna 30.04. – 4.05.2018 au fost raportate încă 151 de cazuri nou confirmate în 18 judeţe şi în municipiul Bucureşti”, a anunțat Centrul National de Supraveghere si Control al Bolilor Transmisibile din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică.

Care e, de fapt, faza cu vaccinurile astea?

Probabil mulți vă întrebați ce „Doamne iartă-mă” se aprind atât de mult spiritele în jurul acestor vaccinuri. Pe scurt există multe boli din cauza cărora în urmă cu mulți ani efectiv se murea. Anumite mutații genetice făcea ca unii indivizi să facă forme mai ușoare ale acestor boli și să treacă peste, dar foarte mulți să moară în chinuri groaznice.

La unele dintre aceste boli, oamenii au văzut că dacă se infestează cu lichidul din bubele respective exista posibilitatea ca boala să nu se manifeste atât de puternic. Această formă de imunizare antică se practica încă din antichitate, dar rata de mortalitate era destul de mare. La sfârşitul secolului XVIII, pe când era ucenicul unui chirurg de țară, Edward Jenner (1749 – 1823), inventatorul vaccinului, observă că femeile care mulgeau vacile și care se îmbolnăveau de vaccină (variola vacilor, care produce o formă uşoară de boală la om, limitată la o erupţie pustuloasă pe mâini), nu se mai îmbolnăveau ulterior de vărsatul negru (variola umană).

Jenner cu acest lucru în minte, în luna mai a anului 1796, la o fermă din împrejurimi izbucneşte o epidemie de vaccină (variola vacilor). Şi Jenner are ocazia să experimenteze un procedeu empiric, asemănător cu variolizarea, dar folosind lichid din pustulele unei femei bolnave de variola vacilor. Pe 14 mai 1796, el face două incizii mici în brațul unui băiețel de 8 ani, James Phipps, peste care aplică puroi colectat dintr-o pustulă a unei femei mulgătoare bolnave de variola vacilor.

La locul inciziei s-a produs o pustulă asemănătoare celei din variolă, care s-a vindecat în scurt timp. Pentru a verifica eficiența procedurii, șase săptămâni mai târziu, pe 1 iulie, Jenner îl infectează deliberat pe acest copil cu variolă umană, dar el nu face boala. Încurajat de acest rezultat, Jenner repetă experiența pe încă 8 copii, inclusiv fiul său, obținând același efect. Nu putem spune că varianta aleasă de el este … morală, dat fiind încercarea sa pe oameni, dar așa s-a obținut primul vaccin. Jenner a denumit vaccin substanța folosită pentru transmiterea variolei vacilor, după denumirea în limba latină a acestei boli (lat. vaccinia, derivat din lat. vacca – vacă).

El a denumit vaccinare procedeul utilizat pentru protejare împotriva variolei. Lumea medicală, reticentă la început, a sfârșit prin a accepta metoda de vaccinare a medicului englez, care s-a extins rapid în Europa.

Cam așa sunt începuturile vaccinării. Dezvoltarea medicinei în secolul XIX și XX a dus la eradicarea a numeroase boli precum TBC, febră tifoidă, rabie,etc. Programele de vaccinare în masă au avut un impact considerabil în medicina preventivă, contribuind la reducerea numărului de cazuri de difterie, tetanos, tuse convulsivă, rujeolă, rubeolă, oreion şi hepatită virală B în majoritatea țărilor industrializate. De exemplu ultimul caz de variolă naturală din lume a fost înregistrat în Somalia la data de 26 octombrie 1977.

Trebuie spus că în unele cazuri vaccinurile nu pot oferi imunitate 100% și fiind medicamente pot da efecte adverse. Noi înșine suntem un organisme complexe și individuale. Aceste medicamente pot da uneori (se raportează cazuri de 1 la 100.000 sau chiar la alte cifre mai mari) efecte adverse, cu urmări  tragice.  De aici și discuția cu privire la interesele marilor producători de medicamente, care ar încerca să scoată tot felul de medicamente de care nu ar fi neapărat nevoie.

Poate unele dintre boli nu ar fi rău să le facem, tocmai pentru a căli sistemul imunitar: diverse forme de gripă etc., dar de aici și până la a trata cu indiferență ani de studii medicale și de rezultate 99% în beneficiul nostru, al rasei umane, este o cale lungă și îndrăznesc să spun… periculoasă.

Sursa articolului