„Avengers: Infinity War”, cel mai așteptat film Marvel, a sosit și este tot ce mi-am imaginat că va fi – amuzant, trist, epic și de-a dreptul copleșitor. Ce am crezut că îi va lipsi filmului era curajul de a merge mai departe decât îndrăznesc de obicei filmele cu supereroi. Mi s-a demonstrat că m-am înșelat încă din primele zece minute.

De premisa filmului este posibil să fi auzit, indiferent dacă ești sau nu fan Marvel: aproape toți supereroii din filmele acestui univers cinematic se întâlnesc pentru a se confrunta cu cea mai mare amenințare imaginabilă – Thanos.

Acesta plănuiește să colecteze toate cele șase Pietre ale Infinitului, într-o misiune de a decima jumătate din populația Universului. Motivul? Thanos este convins că resursele Universului sunt finite și nu vor fi suficiente pentru toate viețuitoarele care îl populează (o viziune împărtășită, de altfel, și de nenumărați oameni viața reală, de zi cu zi).

Filmul îl urmărește pe Thanos în călătoria lui de a căuta fiecare piatră. La fiecare pas, super-eroii încearcă să îl oprească. Iron Man, Spider-Man și Doctor Strange sunt atacați de pionii lui Thanos, care caută cu disperare să ia piatra verde a timpului din amuleta lui Doctor Strange.

Scarlet Witch și Vision, care se ascund pentru a-și proteja relația, sunt și ei atacați de minionii lui Thanos, care vor să ia piatra minții de la Vision. Pe parcurs, Gardienii Galaxiei se aliază cu diferiți eroi, Captain America renunță să se mai ascundă, iar oamenii din Wakanda ajung să își ofere ținutul drept câmp de luptă principal.

„Avengers: Infinity War” este cel mai curajos film Marvel și nu ezită să zdrobească propriile stereotipuri

avengers infinity war

Timp de zece ani, filmele Marvel au jucat la sigur cu eroii lor. Aceștia au trecut de nenumărate scenarii în care lumea aproape s-a sfârșit, ca la final să scoată un as din mânecă și să câștige cum, necum în fața răufăcătorilor. Fanii se bucurau, dar în timp au înțeles că, orice s-ar întâmpla, eroii lor sunt în siguranță, feriți de iminența morții. Pentru critici, asta a devenit un mare minus.

În „Avengers: Infinity War”, înțelegi rapid că lucrurile nu se vor desfășura așa cum te-ai aștepta. Firele narative se țes pe fundalul morții – morții nedrepte, bruște, neașteptate și uneori toate la un loc. Regizorii Joe și Anthony Russo sparg orice tipare în acest fel.

Mai devreme decât ai crede, realizezi că nimeni nu este în siguranță și oricine poate să moară oricând. Această realizare te lovește fără milă și ajungi să te scufunzi în tensiune, pe măsură ce privești cum lucrurile rele li se întâmplă oamenilor buni.

Thanos este răufăcătorul care întrece orice așteptare

avengers infinity war

Filmele Marvel de până acum au avut grijă să ne arate frânturi din Thanos – niciodată prea multe, astfel încât curiozitatea rămânea vie și fierbinte. Înțelesesem că este tipul cel rău, înțelesesem că nu are intenții prea bune, dar nu văzusem niciodată întreaga capacitate a acestui super-răufăcător.

În „Avengers: Infinity War”, vălul de mister care încă îl învăluia pe Thanos a fost dat la o parte. L-am văzut pe Thanos în toate ipostazele – de la tată care a creat probabil cele mai cumplite daddy issues din istorie și până la întruparea rece, golită de orice sentimente, a răului.

Avem ocazia să vedem îndeaproape relația pe care o are cu fiicele sale vitrege, Gamora și Nebula. Vedem nebunia și suferința în care le-a aruncat Thanos încă de mici și nu putem decât să rămânem niște martori cu mâinile legate.

Aparenta ciorbă de personaje este cea mai delicioasă parte a filmului

avengers infinity war

Filmul îi întrunește pe Tony Stark/Iron Man, Bruce Banner/Hulk, Natasha Romanoff/Black Widow, Thor, Peter Parker/Spider-Man, Steve Rogers/Captain America, Bucky Barnes/White Wolf, Sam Wilson/Falcon, James Rhodes/War Machine, T’Challa/Black Panther, Vision, Peter Quil/Star-Lord, Drax, Rocket, Groot, Gamora, Mantis, Doctor Strange și atâția alții.

În mod normal, sună precum o rețetă pentru dezastru. Puține filme reușesc să strângă atâtea personaje într-un loc fără să strice totul. Un astfel de film nu reușește mereu să lege firele narative așa cum trebuie, motiv pentru care până și cei mai înrăiți fani Marvel au avut un sâmbure de nesiguranță cu privire la „Avengers: Infinity War”.

Apoi, a urmat campania publicitară masivă a filmului. O altă preconcepție nu tocmai greșită este că atunci când un film este atât de puternic promovat, nu este mare lucru de capul lui.

Orice îndoială a fost însă spulberată cu acest film. Deși sunt extrem de multe personaje, filmul nu este aglomerat sau sufocant. Fiecare caracter are timp să își spună povestea fără grabă. Mai mult, fiecare aduce câte o bucată solidă din atmosfera propriului film și reușește să o potrivească în marele puzzle al „Avengers: Infinity War”.

În mijlocul tragediilor, umorul nu este pierdut

avengers infinity war

Pe parcurs, vei avea parte de scene extrem de amuzante, care nu te vor dezamăgi – precum bătaia sinceră pe care i-o administrează Hulk lui Thanos, momentul în care adolescentul Groot lasă jocurile video pentru a face ceva absolut epic, replicile celui care este „pe jumătate înger, pe jumătate pirat” (poți ghici cine?) și cam orice scenă în care apare Drax.

Iar dacă vorbim de umor, automat vorbim de Gardienii Galaxiei. Intrarea lor este acompaniată de genul de muzică cu care James Gunn, regizorul filmelor cu acești supereroi, ne-a cucerit iremediabil. Mai întâi vezi nava uriașă care umblă prin spațiu și care parcă iese din ecran spre public (dacă alegi să vezi filmul în format IMAX vei înțelege de ce spun asta).

Începe și ritmul vesel de anii ’80, care îți comunică imediat cu cine urmează să ai de a face. Apoi îl vezi pe Peter cântând și strigând entuziasmat „Cântă, Drax!” către un Drax care doarme cu gura deschisă, iar atunci nu mai ai niciun dubiu.

Triada Iron Man-Spider-Man-Doctor Strange merită, de asemenea, menționată. Este încărcată de interacțiuni hilare, de momente în care Tony se comportă ca un tată prea grijuliu pentru Peter și de scene care ne fac să realizăm cât de multă nevoie avem de un sequel la primul film cu Doctor Strange.

Vei avea însă parte și de mai multă tristețe decât ai fost pregătit, dar pe aceea va trebui să o descoperi pe cont propriu, eventual cu un bax de șervețele lângă tine dacă ești mai sensibil.

Finalmente, „Avengers: Infinity War” s-a ridicat la nivelul așteptărilor, iar pe alocuri chiar le-a depășit. Este curajos, sincer și genul de film pe care trebuie să îl vezi într-o sală plină pentru a face față tuturor emoțiilor cu care va arunca înspre tine.

Filmul poate fi văzut în România din 27 aprilie, în 3D și IMAX.

Sursa articolului